Despre "The economics of hapiness"

Un prim post cu content cat de cat mai economic... Imi propun sa fie cat mai multe dintre ele in perioada urmatoare desi temporar interesele mele au deviat un pic de la economie. Dar sa trec la subiectul la care face referire titlul. Una dintre cele mai interesante experiente educationale din istoria recenta a vietii mele s-a produs la sfarsitul anului trecut cand, in cadrul cursului de microeconomie am avut un lecture dedicat economiei fericirii.( trebuie sa recunosc ca acest lecture mi-a pus multe intrebari in legatura cu convingerile mele ideologice...voi reveni cu asta). Mi s-a spus la inceput un lucru pe care-l stiam: banii nu aduc fericirea. Ei contribuie intr-adevar la aceasta dar nu sunt factorul determinant. Studiile arata ca exista decreasing returns to wealth, deci utilitatea in plus adusa de fiecare unitate monetara este descrescatoare...(deci ideologia utilitariana are o baza...) Am aflat ca oamenii isi judeca veniturile relativ, nu absolut (nu conteaza cat am ci conteaza cat am in raport cu altii) si k sunt de multe ori mai atenti la dinamica venitului decat la nivelul acestuia. Din motivele enuntate mai sus exista pericolul aparitiei unor externalitati pozitionale ( o cursa a sobolanului in care oamenii incearca mereu sa se depaseasca reciproc, ajungand sa consume prea mult, sa munceasca prea mult etc). Am mai aflat ca fiecare actionam dupa o functie de utilitate virtuala, imaginara , pe care incercam evident sa o maximizam dar care din pacate nu corespunde cu functia de utilitate reala (cu alte cuvinte ceea ce ne imaginam ca ne va face fericiti de multe ori nu ne face fericiti, un fapt zic eu cu multiple implicatii chiar de ordin filozofic.) Solutia propusa de cercetatorii in acest domeniu al economics of happiness? Multa interventie statala. (dap groaza oricarui libertarian ca mine dar trebuie sa recunosc ca e pe departe cea mai buna justificare a interventiei statale pe care am auzit-o pana acum). Si ca si cum toate aceste argumente nu ar fi destul de painful, zilele trecute, am urmarit un speech pe TED am dat peste un speech al unui psiholog numit Barry Schwartz care ne vorbeste despre "paradoxul alegerii" si anume de faptul k, desi libertatea de alegere este considerata in general k fiind perfect corelata cu fericirea, realitatea pare sa nu fie chiar asa. De fapt argumenteaza el, confruntarea cu prea multe oportunitati de alegere, cu prea multe optiuni, cu prea multe alegeri provoaca dezutilitate... Dar pentru mai multe informatii va invit sa consultati http://www.ted.com/index.php/talks/view/id/93. De asemenea pentru alta discutie pertinenta asupra subiectului acestui post recomand http://econosofia.wordpress.com/2008/01/19/the-economics-of-happiness/. Io voi dezvolta acest subiect si in cateva din post-urile urmatoare, dezvoltandul mai in detaliu si evident venind cu niste contraargumente libertariene la cele introduse astazi. Pe mai tarziu.