Despre libertarianism... episodul 1

Pheeeew...Am reusit in sfarsit sa termin cu sesiunea, asa k acum ma pot relaxa un pic si voi putea sa aloc ceva mai mult timp si blogging-ului. Vroiam sa realizez in entry-ul de azi o critica dura a modului de evaluare practicat aici in Anglia, dar mi-am dat seama ca nu prea are rost. Astfel ca o sa incep azi o mica serie de entry-uri in care o sa incerc sa abordez o tema care m-a preocupat in ultima perioada, si anume daca scoala de gandire la care (sometimes reluctantly) ader, va avea ocazia sa-si vada vreodata transpuse in realitate ideile. Intr-adevar ,de multe ori am ajuns la concluzia ca libertarianismul va ramane doar un exercitiu teoretic practicat de oameni cu prea mult timp liber la dispozitie. Voi incerca sa dezvolt argumentele care ma duc uneori la aceasta concluzie si sa analizez si posibilele surse de speranta, precum si alte concern-uri...

Dar sa incep already...Dincolo de orice considerente ce tin de potentialele avantaje sau dezavantaje ale unui sistem libertarian trebuie evidentiat un fapt simplu: in societatea umana deciziile s-au luat, se iau si se vor lua intotdeauna prin intermediu unor mecanisme de putere. Nu conteaza care idei sunt in mod teoretic "mai bune", par empiric mai bune, sunt mai fundamentate sau mai riguroase conform unor criterii oarecare. Ideile ce sufera aplicare in realitate (in fine aplicare partiala) sunt cele in sprijinul carora se mobilizeaza mecanismul de putere ce actioneaza in contextul respectiv de spatiu si timp. In lumea occidentala de care oarecum apartinem mecanismul acesta de putere este, cel putin de teoretic, unul bazat pe principiul democratiei reprezentative, in care, cel putin ca tendinta long-run putem aproxima k majoritatea isi impune punctul de vedere.(adik dak un numar suficient de mare de oameni isi doreste pentru o perioada suficient de lunga de timp ca o idee X sa fie pusa in aplicare vom aproxima k acest lucru se intampla).

In acest context putem simplifica (ce-i drept fortat) problema in urmatoarea formula: principiile libertariene ar avea sansa sa vada lumina zilei doar daca vor trece testul sustinerii majoritare descris mai sus. Intrebarea este asadar una simpla: este o platforma politica de factura libertariana votabila?

Indiciile in acest sens nu sunt deloc incurajatoare...In primul rand numarul adeptilor este redus (prin adepti inteleg oameni care au valori de natura libertariana si sunt si constienti de asta) astfel incat gradul de disipare al ideilor curentului este destul de redus. (estimez k o majoritatea zdrobitoare a oamenilor din tarile dezvoltate nici macar nu stiu ce inseamna libertarianismul). In al doilea rand curentul este foarte divizat si nu are o identitate clara.(lucru de foarte rau augur din perspectiva marketingului politic si ideologic). Intr-o discutie purtata prin e-mail cu Gabriel pe tema libertarianismulul, apare la un moment dat un fragment de tipul (autorul este Gabriel) : dak prin libertarianism intelegem... concluzia este... dak prin libertarianism in schimb intelegem.... concluzia este... De asemenea un simplu search pe Wikipedia al cuvantului libertarianism poate elucida in ceea ce priveste diversitatea extrema de forms, culori, intensitati si arome in care apare acest curent...

Un al treilea argument ma trimite cu gandul la teoria marketingului si la scrierile lui Schumpeter. In marketing se spune k pentru k o idee, un concept sau un produs nou sa prinda, campania de promovare nu trebuie neaparat adresata consumatorului mediu, ci cozilor distribuitiei populatiei, si anume cunoscatorii, oamenii cei mai in tema, mai informati si mai interesati de domeniul in cauza, pentru k apoi acestia sa raspandeasca prin "word of mouth" ideea in masa populatiei. De asa ceva ar avea nevoie si libertarianismul insa evidentele arata k majoritatea liderilor de opinie ,intelectualilor, personalitatilor de cultura sunt oameni de stanga sau cel mult de centru. In fapt Schumpeter, in scrierile sale in care prezicea prabusirea sistemelor capitaliste, sugera ca societatile , sub influenta intelectualilor, vor vota in mod sistematic guverne de stanga, care in dorinta lor de a crea un stat al bunastarii vor eroda principiile capitaliste...

In fine, poate cel mai important motiv pentru scepticism tine chiar de esenta libertarianismului. Libertarieni sunt cei care dau o importanta deosebita libertatii individuale, inteleasa prin capacitatea individului de a-si gestiona propria viata si de a-si asuma complet responsabilitatea si riscurile asociate propriilor actiuni. Aceasta libertate este inteleasa a avea o importanta in sine, reprezinta o valoare in sine. Pentru majoritatea oamenilor insa, fie ei intelectuali sau nu, perceptia mea este k functia de valorizare (inteleasa aici k functia care descrie sistemele de valori si preferintele individuale, stiu k exista si in stiinta economica acest concept insa nu stiu cu siguranta la ce se refera) este puternic concava in argumentul libertate individuala.(adik libertatea individuala este perceputa k foarte valoroasa cand lipseste cu desavarsire, si din ce in ce mai putin pe masura ce este mai abundenta, astfel incat valoarea marginala a unui spor al libertatilor individuale este redus pentru cazul majoritatii oamenilor care traiesc in tarile civilizate). De ceea ce insa pare sa le pese in principal oamenilor (fie ei intelectuali sau nu) este ceea se numeste in sens larg bunastare sau welfare. Ei bine acest acest din urma concept poate avea variate definitii si interpretari (in functie de gradul de cultura, educatie, preferintele fiecarui individ in parte), dar pentru majoritatea oamenilor poate fi aproximat eficient prrintr-o masura a bunastarii materiale.

In conditiile in care majoritatea oamenilor au ca principala cerinta de la un sistem politic si economic furnizarea acestei bunastari, singura sansa a valorilor libertariene este sa se poata arata ca au un potential semnificativ ca odata aplicate sa genereze un nivel ridicat/maximal de bunastare. De aici si relevanta discutiilor in legatura cu eficienta si efectele de bunastare ale pietelor libere (prescriptia libertariana in materie de organizare economica). Asadar pe libertarieni o potentiala demonstratie a fa ptului k laissez-faire-ul este optimal dpdv economic nu este neaparat esentiala dpdv ideologic (depinde probabil iara de tipul de libertarianism sau de interpretare) ci mai degraba poate fi o cale de a promova ideile libertariene in randul celora cu sisteme de valori diferite. Cu alte cuvinte, dak s-ar putea arata fara umbra de indoiala superioritatea in materie de outcome de welfare a pietelor libere, libertarienii ar putea poate sa convinga categorii largi sa le sustina ideile, chiar dak pentru motive diferite... Dar este oare piata libera cea mai buna solutie din perspectiva welfare-ului?Despre asta si more in episoadele urmatoare...