Io cu cine sa mai tin?

Probabil manat de aceleasi energii care ma fac un destul de inravnit suporter al unei anumite echipe de fotbal britanice, am urmarit cu destul de multa atentie cursa prezidentiala din SUA si imi alesesem si eu un favorit, si anume pe John McCain. Desi in varsta si din punctul meu de vedere relativ putin carismatic, macar mi se paruse un tip mai dintr-o bucata, ceva mai putin populist decat adversarii sai democrati si care pana acum propusese ceva mai putine masuri de natura sa-mi creeze discomfort ideologic si de asemenea mai putine proiecte de reforma care sa se incadreze cu brio la categoria "economic nonsense". Ei bine iata k i-a venit randul si lui. Recent domnul McCain a propus o suspendare a taxelor pe combustibil pentru aproximativ doua luni intr-un efort de a "stimula" economia. O propunere as zice eu... "neinspirata". Pentru a citi mai mult despre aceasta si alte propuneri economice ale lui McCain consultati http://www.myfoxboston.com/myfox/pages/News/Detail?contentId=6308313&version=1&locale=EN-US&layoutCode=TSTY&pageId=3.3.1. Pentru o analiza critica a tax-break-ului de doua luni pentru combustibil va sugerez http://taxvox.taxpolicycenter.org/blog/_archives/2008/4/15/3641270.html .In final, de dragul obiectivitatii, va recomand sa cititi despre concursul de "economically nonsensical proposals" in probleme de energie ale celor trei candidati ramasi in cursa prezidentiala din SUA la link-ul: http://www.chicagotribune.com/news/columnists/chi-oped0417chapmanapr17,1,349864.column . In concluzie io cu cine sa mai tin? Poate ar trebui sa-mi dirijez energiile de suporter catre cursa politca din alta tara. Sau mai bine catre vreun alt sport... Mai stie cineva ce se mai intampla prin NBA?

Trinitatea Imposibila

Intr-un post destul de vechiutz, Dani Rodrik, probabil autorul care m-a facut sa-mi pun cel mai mult la indoiala preconceptiile de natura libertariana, afirma ca este imposibil sa beneficiem concomitent de trei atribute dezirabile la nivelul economiei mondiale: democratia, suveranitatea nationala si globalizarea economica nu sunt compatibile. Intrebarea ar fi care ar trebui pastrata? Well optiunea mea cel putin e clara (ar trebui sa scapam de nation-state), insa evident outcome-ul va fi generat de niste mecanisme de putere(care pe termen lung sunt imprevizibile) care la modul cum functioneaza astazi mai degraba pun sub semnul intrebarii elementele pe care eu le-as pastra decat pe cel pe care l-as elimina... too bad I guess. Oricum pentru a citi post-ul lui Rodrik in original vizitati http://rodrik.typepad.com/dani_rodriks_weblog/2007/06/the-inescapable.html.

Revenire...

Dap iara am avut un intermezzo cam lung intre doua entry-uri. De la revenirea pe planuri mioritice acum vreo trei saptamani, mi-am cam petrecut (pierdut?) timpul in reflectii mai mult sau mai putin filosofice. Ma gandeam sa impartasesc o parte din acestea chiar aici pe blog (in momentele in care mi se pareau geniale) si ma tot razgandeam (in momentele in care aceste reflectii ale mele mi se pareau perfect asimilabile ridicolului). Tot nehotarat am ramas asa k entry-ul acesta va fi unul cat de cat straightforward. Cat despre seria pe care vroiam s-o incep despre experienta-mi britanica mi se pare complet nepotrivit s-o continui acum... Dar sa trec la subiect. Zilele aceste navigand pe bloguri si pe site-ul FT am dat in mod repetat peste urmatoarea noutate: intr-o carte recenta doi economisti de la Universitatea din Chicago, Richard Thaler si Cass Sunstein propun o solutie interesanta, zic eu , de impaciuire partiala intre liberalism si paternalism. Ei sugereaza o solutie de tipul "choice architecture" in care policymakerii din diverse domenii, in loc sa elaboreze reguli cu caracter obligatoriu, ofera posibilitatea indivizilor de a alege pastrandu-si insa posibilitatea de a influenta in mod discretionar cadrul in care se produce alegerea. Un exemplu simplu oferit de cei doi este cel al unei cantine studentesti unde conducerea hotaraste sa puna fructele si legumele mai la vedere iar dulciurile si alte produse mai putin sanatoase in locuri mai ascunse. Acest fapt, spun autorii, nu ar ingradi libertatea consumatorilor de a cumpara ce ar dori ,insa, dupa cum arata studiile, ar da un imbold spre obtinerea unui outcome superior si anume o alimentatie mai sanatoasa. Un alt exemplu ar fi o legislatie de tip opt-out in ceea ce priveste prelevarea organelor in vederea transplanturilor (adik orice persoana ar fi considerata in mod default k fiind de acord cu prelevarea organelor sale in cazul decesului, ea trebuind sa-si exprime in mod expres dezacordul; acest fapt se pare k ar genera cresterea masiva a numarului de potentiali donatori datorita inertiei si slabei informari a publicului)... Intr-adevar privita prin ochii unui ideolog pur al uneia dintre cele doua parti (liberal/libertarian respectiv paternalist) acesta pare un compromis josnic si iluzoriu. Dar avand in vedere k avem de-a face cu o ciocnire de valori in fond irezolvabila intre cele doua parti, iar din pacate valori absolute nu exista (si nici o ierarhie obiectiva a valorilor nu se poate realiza), aceasta ar putea fi o cale interesanta si constructiva de impaca si capra si varza...Eu cel putin , in ciuda inclinatiilor libertariene am tendinta de a considera o legislatie de tip opt-out (cred k norme supletive se spune academic in romana nu?) drept legitima si oricum varianta cea mai putin abuziva de reglementare si legiferare. Pentru mai multe detalii va invit sa consultati expunerea acestor idei in varianta LATimes http://www.latimes.com/news/opinion/la-oe-thalerandsunstein2apr02,0,3730262.story respectiv FT http://www.ft.com/cms/s/0/b57fd73a-0273-11dd-9388-000077b07658.html. De asemenea pentru o critica a acestor idei din perspectiva libertariana consultati blogul lui Will Wilkinson http://www.willwilkinson.net/flybottle/2008/04/02/the-hazards-of-libertarian-paternalism-and-political-choice-architecture/