Despre Anglia...partea 1(despre educatie)

Acu ca m-am intors si eu pe plaiurile natale mi-am zis k ar fi bine sa scriu si eu cate ceva despre tara in care mi-am petrecut cea mai buna parte a ultimelor 6 luni... Sau cel putin despre cum vad eu aceasta tara acum. Marturisesc k am fost si raman un anglofon convins, dar experienta mea britanica mi-a facut sa-mi nuantez punctul de vedere si sa renunt la unele opinii preconcepute

Hai sa vorbesc mai intai de sistemul lor de educatie. Invatamantul lor superior are o reputatie internationala si reprezinta probabil singura alternativa credibila la "industria educationala" americana. Poate asa o fi, dar din teren realitatea arata mai putin impresionant. Da este adevarat, profesorii sunt mai buni (decat in Ro cel putin) in sensul k au niste standarde bine determinate, le pasa sa transmita ceva studentilor, si te incurajeaza sa citesti si sa documentezi. Pe de alta parte nivelul studentilor (ma refer prin nivel la interesul afisat, disponibilitatea de a invata) este chiar ma avant sa zic mai slab decat cel de la ASE. Bine ar putea fi doar cazul universitatii pe care am frecventat-o desi aceasta are o pozitie destul de buna in ranking-urile universitare din UK (in unele topuri ocupa locul 15 din primele 100 de univ din UK, iar media clasrilor e undeva pe la 20-25). Unul dintre motivele pt aceasta zic eu este si sistemul lor hibrid, de finantare atat publica cat si privata care ii ofera studentului statutul de "client" al sistemului universitar fara a-l pune sa plateasca intregul cost al produsului pe care-l cumpara. Oricum ideea e k relatiile de putere dintre profesor si elevi este ceva mai inclinata in favoarea celor din urma in comparatie cu Romania iar aceasta are si beneficii si dezavantaje...

Dincolo de aceste observatii generale si de natura calitativa primele lucruri care te socheaza cand incepi sa studiezi in Anglia sunt de natura cantitativa. Anul universitar este destul de scurt, incepe pe la inceputul lui octombrie k la noi insa se termina undeva pe la mijlocul lui mai, in contextul in care se beneficiaza de vacante consistente atat de vara cat si de primavara (cea din urma de nu mai putin de o luna). Numarul de cursuri este redus (4 pe sapt in cazul meu si nu mai mult de 5 la undergrad din cate am auzit) iar seminariile sunt extrem de rare. Per total un student in departamentul de economie ajunge sa aiba intre 8-10 ore de curs si seminar pe saptamana (contact time cum i se spune). Exista si profiluri cu performante mai remarcabile ( de exemplu am inteles k la istoria artei contact time-ul este redus la 3 ore pe saptamana) iar maximul este atins la profilurile tehnice unde se aduce la un cuantum mai familiar de 20-22 ore de contact pe saptamana...In all fairness asta prezinta si avantaje si dezavantaje: te forteaza sa take charge of your life and your education, sa fii mai independent, sa-ti organizezi si sa-ti ocupi timpul...Pentru cineva interesat si pasionat de ceea ce face este chiar o mana cereasca, are o sursa destul de importanta de timp pentru a studia ceea ce-l intereseaza, pentru a se implica in activitatile care-l atrag. Insa trebuie tinut cont si de faptul k aici vin oameni foarte tineri (aici se incepe studentia chiar mai devreme decat la noi, exista si studenti de 17 ani, iar majoritatea au 18) care au fost monitorizati pana la momentul respectiv toata viata si care se trezesc dintr-o data cu foarte multa libertate si cu o cantitate seminificativa de timp care poate fi folosit in mod discretionar. De aici apar categorii precum cei inapdatati care nu reusesc sa-si construiasca un network social (aici merita poate analizat si efectul caminelor cu camere single...) si ajung la depresii, al petrecaretilor salbatici care incaseaza amenzi dupa amenzi si sunt ultimately expulzati din camine sau pur si simplu al slob-ilor care-si petrec 99.99995% din timp inchisi in camerele de camin si nu se sinchisesc sa se duca nici la numarul infim de cursuri pe care-l au. Explicatia: "I can't be bothered" (expresie foarte des folosita, care m-a sochat prin profundul substrat "balcanic")

Alt aspect questionable este faptul k sistemul se poarta cu manusi cu studentii. In primul rand sistemul de notare desi dur, nu realizeaza o rafinare clara a valorii. La sf studiilor diploma universitara poate avea doar unul din 4 calificative: first (media peste 70%), 2.1 (peste 60%), 2.2(peste 50%) si 3 (peste 40%- dap 40% e nota de trecere in Marea Britanie). Deci intre 70% si 90% nu se observa nicio diferenta... Pe de alta parte notele din primul an nu se iau in considerare in calculul mediei, anul intai trebuie doar trecut pt k se considera k studentii sunt prea stresati pt k sunt plecati de acasa; notele din anul doi au o pondere de o treime iar cele din anul 3 de doua treimi...

Am avut de asemenea ocazia sa vin in contact si cu mediul liceal participand intr-un program de student tutoring la un liceu din Reading. Aici , dincolo de dotarea tehnica intr-adevar deosebita nu am putut sa observ decat un invatamant destul de diluat, intr-adevar parca mai focusat spre aspecte mai practice dar totusi... materialul care se acopera aici intr-o ora in Ro am convingerea k ar fi digerat in mai putin de 10 minute... Profesorul intr-adevar placut, implicat, inarmat cu o rabdare aparent nesfarsita se chinuie sa faca orele cat mai interesanta si pare dispus sa explice chiar si lucrurile cele mai simple de 10 ori...

Concluzia? Un sistem educational care mi s-a parut excentric, cu avantaje si dezavantaje dar din punctul meu de vedere, cu siguranta supraevaluat. Cat despre restul experientei mele britanice... intr-unul din entry-urile viitoare.